Stagiu de practică în Galaţi

Astazi sunt 10 zile de când sunt puţin mai departe de casă, într-un stagiu de practică în Galaţi.         Prin intermediul Organizaţiei AIESEC, ce este una dintre cele mai mari organizaţii de studenţi din lume, lucrez în cadrul Universităţii "Dunărea de Jos" din Galaţi, departamentul Relaţii Publice, în proiectul "Absolvenţii şi Piaţa Muncii" acesta fiind finanţat de către Unitatea Executivă pentru Fininţarea Învăţământului Superior şi a Cercetării Ştiinţifice Universitare (UEFISCSU).         Pe lângă asta mai sunt şi trainer în cadrul proiectului "Wake up call", ce este un proiect destinat elevilor ai liceelor din Galaţi, organizat de către AIESEC Galaţi.         Pe data de 26 noiembrie am fost la deschiderea unei Conferinţe Ştiinţifice Internaţionale, în care au fost şi aproximativ 10 participanţi din Republica Moldova aceştea fiind din Universitatea de Stat "B. P. Hasdeu" din Cahul, şi din Universitatea Tehnică a Moldovei din Chişinău. M-a bucurat mult acest fapt, asa cum aceşti studenţi promovează ţara într-o modalitate frumoasă.         Este o experienţă foarte interesantă şi diferită de cât ceea ce aş putea să obţin în Republica Moldova, aşa cum chiar dacă statele sunt vecine şi suntem o naţiune, totuşi sunt şi diferenţe.        Oamenii îmi par mai deschişi, mai creativi, mai amabili, mai credincioşi (sau poate am avut eu norocul să dau doar peste astfel de persoane), dar în schimb îmi lipsesc multe lucruri de ale mele, din Moldova, pentru că noi suntem mai descurcăreţi, mai ageri.        Chiar dacă cineva va spune că greşesc, să spună, acum am această impresie :)        O parte extraordinar de plăcută pentru mine, e că am început să fac şi cursuri de salsa, ceea ce îmi doream mult :D Deci urmează şi continuare a impresilor din Galaţi...

Film...

Azi am fost la film... filmul pe care îl doream foarte mult să îl vizionez, şi iată că am contactat o prietenă şi am mers la film, acolo am întîlnit şi alte persoane cunoscute, fiind o surpriză plăcută...
...dar nu despre asta voi scrie ci despre altceva...
După ce am ieşit de la film, mă îndreptam încet spre staţie, era ora 21:15, deja întuneric, şi mergînd aşa din depărtare aud voci de genul feminin ce se înjurau şi strigau una la alta, erau 5 prietene dintre care 2 (X şi Y) se certau foarte înrăit şi cu foarte multe cuvinte murdare (tot nu am înţeles care e motivul, dar şi asta nu contează)
Emoţiile erau la maxim, şi la un moment dat una din ele - X, se întoarse şi pleacă, mai stigînd încă ceva. Cealaltă - Y ce a rămas în compania celorlalte prietene la un moment dat cade fără cunoştinţă...
(şi de aici e cel mai important)
Respectiv celelalte prietene intraseră în panică, dar totuşi încercau să o aducă în cunostinţă,
aici X se întoarce să vadă ce s-a întîmplat, şi respectiv a început să le ajute pe celelalte să o readucă pe Y în cunoştintă. Era foarte îngrijorată, agitată şi întradevăr retrăia pentru Y. A început să caute apă, magazine ceva...
Peste aproximativ un minut, Y îşi revine, şi aici X şi celelalte au ridicat-o şi i-au ajutat să ajungă pînă la banca apropiată. Au aşezat-o pe bancă, şi Y deja începea să-şi revină...
...şi cînd se părea că ceea ce se întîmplase pînă ca Y să îşi piardă cunoştinţa deja a fost uitat, iarăşi s-a început acea ceartă rece şi aspră.
X iarăşi a plecat iar chimbul de înjurături o urmau...apoi deja eu m-am îndepărtat de ele, continuînd drumul.
Şi deja mergînd mai departe spre staţie îmi puneam întrebări...
De ce se întîmplă asa?
De ce doar atunci cînd Y şi-a pierdut cunoştinţa, X s-a întors şi era îngrijorată de Y?
Neapărat trebuia ca acesteia să i se întîmple aşa ceva ca în X să se trezească acel sentiment omenesc de iertare (care pînă la urmă nici nu a durat mult).... ?
Şi asta se întâmplă foarte des între noi, oamenii, uităm de dragoste, de iertare, de răbdare, de sentimentele celuilalt...
...uităm...
...şi ne reamintim de ele cînd se întîmpla ceva grav, sau ce e şi mai rău cînd deja pentru unii e prea tîrziu şi nu mai ai pe cine ierta, sau cui sa-i spui acel simplu te iubesc pe care nu l-ai spus...
Fiţi mai buni, mai zîmbitori...
...Iertaţi...cum se spune avem prea puţin timp de a trăi pentru al irosi pe supărări şi ură...
Aveţi pe cineva cu care nu aţi vorbit de mult timp, sunaţi-l şi întrebaţi un simplu "Ce mai faci"
Rostiţi acest Te iubesc! şi nu aşteptaţi pînă va fi prea tărziu să îl spuneţi...
Zâmbiţi, pentru că acesta poate schimba viaţa celui din faţa voastă :)
Uite asa am venit eu acasă de la film, vă urez un weekend ce urmează cît mai placut şi cu mult soare în suflet.
Cu zîmbet...Cristina :)