Să începem...
sunt o tânără simplă din Moldova,
în 2011 am terminat facultatea de contabilitate, şi tot în timpul facultăţii am avut parte şi de experienţa AIESEC unde am învăţat multe lucruri interesante şi utile. Am fost încadrată în multe activităţi, proiecte, conferinţe şi internship în Romania, Galaţi.

Respectiv după facultate cu multe multe gânduri, aşteptări şi planuri pe viitor, a apărut o oportunitate de a merge în China, şi am acceptat. Mă gândeam că uite plec pe o perioadă, şi ulterior mă întorc acasă ca să merg la masterat în altă ţară (îmi doream să merg în Europa).

Am stat 1 an în China, multe s-au schimbat, multe nu şi cu un entuziast enorm în octombrie 2012 m-am întors acasă.
Aveam multe planificate, deja apăruse mai multe idei cum ar putea derula viaţa mea mai departe.
Cel mai mult am vrut să mă angajez până în luna mai, ca ulterior să merg la masterat.

De aici începe cel mai interesant.
Dacă sincer habar nu am câte CV-uri am trimis şi modificat, şi câte scrisori de motivare am expediat, nu ştiu numărul, au fost foarte, foarte multe!!! Moldova, Romania şi alte ţări însă nimic...
Ulterior ca să nu stau acasă, m-am angajat datorită mamei (deşi mereu am fugit de astfel de chestii, na), mi-e ruşine, dar mă gândeam că e mai mare ruşine dacă o matahală ca mine stă acasă.

Între timp am mai participat la 2 conferinţe internaţionale cu oameni super poyitivi si faini, 2 ţări noi, şi parcă era cât de cât ok.
Însă aceasta a fost cea mai grea perioadă din viaţa mea.
Nu ştiu cum alţii îşi aleg drumul, eu am avut norocul sau nenorocul să am de unde alege, şi toate căile erau total diferite, cum ai ajunge la o intersecţie şi nu ştii pe unde să o iai.

Ca să fie mai explicit era:
1. Mă întorc în China, mai lucrez până în septembrie şi merg acolo la masterat.
2. Stau în Moldova, apoi în septembrie merg în Europa la masterat.
3. Luasem şi bursa EVS pe 6 luni în Portugalia.
4. Stau în Moldova şi lucrez mai departe la job-ul meu care nu prea mă aranjează emoţional şi financiar, şi încerc să mă rup să fac ceva aici.

Am ales 1 variantă.
De lucru mi-am găsit, despre universitate m-am interesat, aştept paşaportul să merg să-mi pun viza şi să-mi iau bilet. Prietenele din China sunt fericite că vin, cei ce mă cunosc mă încurajează să merg.
Am depus deja cerere de eliberare, e semnată. Aştept cu nerăbdare 2 săptămini după care sunt oficial liberă şi pot pleca.

N-a fost să fie.
O singură seară mi-a întors tot ce aveam în cap cu picioarele în sus.
O singură seară m-a ajutat să iau decizia ce m-a frământat timp de 6 luni. Cea mai dilemică perioadă din viaţa mea, s-a hotărât.
Cea mai negativă şi urâtă modalitate de motivaţie, şi cel mai important neinteţionată, m-a ajutat atât de mult.

Am ales a 4 variantă, şi sunt atât de liniştită, mulţumită, motivată şi entuziasmată încât nu încap în piele.
Am retras cererea de eliberare, ieri am fost la primărie, planific să deschid un ONG, şi încă multe să fac.

Cam a fost lung prologul, însă începând de astăzi voi scri tot ce ţine de implimentarea ideilor mele din cap.
Şi cel mai important acestea vor fi implimentate aici, în Moldova.

Toate etapele, de deschidere a unui ONG, dificultăţile şi sucesele vor fi aici, pentru a motiva poate pe încă cineva să vină cu impacte pozitive pentru Moldova.
Pentru a primi feedback-uri de la diverse persoane, recomandări sau sugestii.

Respectiv eu pentru mine pornesc campania: născut în Moldova

P.S. Mulţumesc Andrei Gasnash pentru materializarea ideii într-un logo cu atâta soare.